Auriculoterapie

Auriculoterapia sau Acupunctura Auriculară este o metoda de diagnostic și tratament, care se folosește de microsistemul auricular (pavilionul auricular) și care aparține domeniului M.N.C. (Medicină Non Convențională / Medicină Complementară). Acupunctura auriculară are o istorie destul de recentă, ea apare undeva în anii ’50 printr-o intuiție genială a medicului francez Paul Nogier.

Numelui original de Auriculoterapie, propus de Paul Nogier și încă folosit de școala franceză, i s-a adăugat în timp acela de Acupunctură Auriculară (Ear acupuncture / Auricular acupuncture), frecvent utilizat, atât de școala chineză  (de unde a luat naștere) cât și de comunitatea științifică internațională.

Este o disciplină recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății aceasta  metoda s-a răspandit rapid la nivel mondial, în momentul de față ea fiind o disciplină de sine stătătoare, într-un anume fel chiar independentă de acupunctura somatică, și asta, chiar dacă, ambele împărtășesc în mare parte mecanisme de acțiune și indicații terapeutice similare.

Principiul fundamental al acestei discipline este acela că la nivelul pavilionului auricular (microsistemului auricular), se poate imagina o hartă reprezentând stucturile și funcțiile organismului, într-un raport bidirecțional, atât diagnostic cât și terapeutic.

În ultimii ani, interesul de medici si cercetatori pentru Auriculoterapie a fost în creștere, s-au produs mai multe lucrari stiintifice, care ne-au permis să studieze în baza neurobiologice și validării de noi aplicatii clinice.

Domeniile de aplicare a Auriculoterapie sunt foarte multe, printre care cele mai utilizate sunt:

  • Patologii dureroase ale aparatului muscular scheletic atât în fază acută cât și cronică ,
  • Disconfort de anxietate si tulburari conexe
  • Insomnie
  • Fumatul și dependența de substanțe
  • Obezitate si tulburari de alimentatie
  • Reechilibrarea neuro-vegetativ 

    Putin de Historie !

    Pavilionul auricular în medicina antică și în tradiția populară   Forme rudimentare de acupunctură auriculară au fost identificate în tradiția medicală a marilor civilizații din lumea antică și ale populațiilor din zona bazinului mediteranean. Hipocrate (sec IV Î.C.), parinte al medicinei occidentale, cunoștea  utilizarea terapeutică a inciziei  venei retro-auriculare în tratamentul impotenței, iar în Egiptul antic, femeile practicau puncția și cauterizarea suprafeței externe a pavilionului auricular în scop anticoncepțional. Ibn Sina (Avicenna) ( sec. X) trata cefaleea (durerea de cap) prin incizia venelor retro-auriculare.

    În sec. XVII medicii spanioli și portughezi cunoșteau utilizarea terapeutică a stimulării pavilionului auricular, astfel Zacutus Lusitanus în opera „ Zacuti Lusitani praxis medica admiranda ” prezenta cauterizarea pavilionului auricular în terapia durerii șoldului. În 1700 Valsava, în secțiunea „ De Aure Humana ”, vorbește despre cauterizarea pavilionului pentru tratamentul odontalgiei. Încă de atunci tehnica s-a raspândit la nivelul castei medicale, având în timp un succes alternant datorită tendinței capricioase a rezultatelor obținute și absenței totale a unor explicații pentru acestea. Numarul susținatorilor entuziaști al eficacității sale, printre care se numerau și valoroși clinicieni precum francezul Malgaigne (1850), italianul Borelli (1851) sau americanul Rulker (1850), era egal cu cel al contestatarilor dintre care s-a distins ca un adversar feroce, ilustrul medic francez Duchenne de Boulogne(1855).

    Ani de zile această formă terapeutică a rămas o tehnică contestată și a fost folosită doar în zona medicinei populare fiind practicată de „vindecatori”, totuși în mod curios, în unele zone din Franța și din Italia, această metodă era specifică unor bresle de meștesugari, mai ales fierarilor și potcovarilor.

     

    Nașterea, dezvoltarea și difuziunea Acupuncturii Auriculare moderne

     

    Istoria modernă a Auriculoterapiei/Acupuncturii auriculare este strict legată de numele lui Paul Nogier, un medic francez din Lyon. La sfârșitul primei jumătăți a anilor 1900, acest medic francez, intrigat de observarea unor cazuri de sciatică care erau vindecate prin cauterizarea pavilionului auricular, de catre o vindecătoare din Marsilia (M.me Barrin), s-a apropiat cu mult interes de această terapie, începând el însuși să cauterizeze și apoi să stimuleze cu acepavilionul auricular, mai ales în tratamentul sciat-algiilor.

    Deja la începutanilor ’50, P.Nogier a emis ipoteza că la nivelul antihelixului ar fi reprezentată coloana vertebrală și că în general, la nivelul pavilionului auricular, ar exista o reprezentare somato-topică a întregului organism uman, în pavilion s-ar putea suprapune imaginea unui făt , așezat cu capul in jos.

    Februarie 1956, în timpul primului congres al ”Societății Mediteraneene de Acupunctură”, dr. P.Nogier prezintă, suscitând un mare interes printre participanți, o comunicare cu titlul „ Les pavillion de l’oreille, zones et points rèflexes”. Atunci, pentru prima dată era avansată și explicată ipoteza existenței unei reflexoterapii auriculare; tot în același an, dr. P.Nogier, invitat de medicul german Bachmann, ține o conferință la Wiesbaden, textul acesteia v-a fi ulterior publicat în „Deutsche Zeitschrift fur Akupunktur” care era atunci singura revistă europeană de acupunctură ,distribuită însă la nivel mondial, în acest fel, aproape în același timp, în Japonia și în China a fost dezvaluită Auriculoterapia ca o nouă tehnică de tratament .

    Descoperirea lui P.Nogier a găsit în China un teren foarte fertil, suprapunându-se în acel moment cu noul interes al autorităților sanitare locale pentru acupunctură și medicină tradițională.

    În China, Auriculoterapia, rebotezată Acupunctură Auriculară, s-a raspândit foarte rapid, primi care au practicat-o fiind medicii militari ai Armatei Populare din Nanjing, cei care deja în 1958 (după o intensă muncă de verificare pe numeroși pacienți), au publicat un ghid de buzunar  al Acupuncturii Auriculare , în care apărea o prima hartă auriculară – „inspirată” în mod clar, după cea a lui P.Nogier.

    Acupunctura Auriculară a avut apoi în China o devoltare explozivă, în anul 1974 este prezentată de către „Shanghai College of MTC” o nouă hartă auriculară, care se diferenția prin câteva locații de cea franceză. Din acel moment, cele două școli medicale au parcurs trasee diferite, cea franceză mergând spre Auriculo-medicină, cea chineză  dând o importanță majoră aspectelor M.T.C.  care puteau fi aplicate pavilionului auricular(cu o creștere exponențială a numarului de puncte auriculare).

Video

Înregistrare curs

Numele* (obligatoriu)

Prenumele* (obligatoriu)

Email* (obligatoriu)

Telefon

Mesaj

Tip curs
AcupuncturăAuriculoterapie

Newsletter

Fii la curent cu ultimele noutăţi